Voiam sa scriu cate ceva despre Ilie Moromete si despre capacitatea lui incredibila de a-si ascunde adevaratele trairi. Nu stiu daca este definitoriu pentru taranul roman puterea lui extraordinara de a nu arata ceea ce simte cu adevarat, insa pe mine ma impresioneaza profund modul cum se eschiveaza (am scris asta ca sa inteleaga si manelistii).
Cea mai buna secveta a filmului (pentru ca e mult mai usor sa vorbesti despre film decat despre carte) mi se pare de departe cea in care taie salcamul. Salcamul ala reprezinta pentru el o bucatica de suflet si totusi gaseste puterea de a glumi in loc sa planga de durere, parca pentru a nu-i arata lui Nila ca si el este om si parca pentru a-si mentine in fata flacaului imaginea de pater familias, construita cu atata grija.
As fi vrut sa scriu mult mai mult despre Ilie, insa m-a enervat unu' care sustinea ca Almodovar nu face parte din cinematografu' de arta. Ma rog, poate sunt eu prea atasat de "Todo sobre mi madre"...
Mi-a distrus toata concentrarea si de aceea ii dedic asta:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu