Am avut deosebita onoare si placere sa cunosc un om de mare inteligenta, valoare si spirit artistic, manifestat doar cand are el chef in multe domenii de activitate, printre care si fotografia. Prima intalnire cu el a fost undeva prin ianuarie 2008, intr-un cadru informal, la care au participat mai multi fotografi, pregatiti care cu ce scule avea, pentru a da o tura fotografica prin urbea in care locuiesc. Asta a aparut cu mainile in buzunare, a facut cunostinta cu noi, dupa care a zis ca se duce cu nevasta-sa sa-si cumpere nu mai stiu ce si ca ne suna el mai pe seara ca sa bem un suc.
Aerul lui superior, de fante de mahala (pur si simplu asta a fost prima impresie :)), m-a facut sa-i trag o pula, bineinteles pe la spate, dupa ce a plecat.
Mai pe urma insa am descoperit ca omu' e cult, rafinat chiar...pana cand il scoti din pepeni. Apoi scoate arsenalul greu si anume pleiada de injuraturi cu care Dumnezeu si Maica Domnului a inzestrat limba romana. Este uimitor cum, in cateva secunde, trece de la argumente filozofice (unele mai light, altele chiar profunde) la "maidatebanpulamea" (si nu intamplator e scris legat). Una peste alta, ma bucur nespus ca il cunosc si, din cate vad, sentimentul e reciproc, pentru ca sunt unul din norocosii carora le raspunde la telefon, bineinteles atunci cand are chef.
Bah, stai la tara, si amandoi stim asta...dar io unu' sunt foarte incantat ca nu esti taran de oras. Si stii ce mai zic? Io mai zic ca this is the beggining of a beautiful friendship :)
Respect pentru tine si pentru tot ce reprezinti.
PS Faza aia din "In Bruges" e trasa de par si trage tot filmul in jos. Fa cate spume vrei si baga-ti undeva "licenta poetica" de care te tot agati.
3 comentarii:
Mi s-a intamplat si mie ceva asemanator. Doar ca acest individ pe care l-am cunoscut, cu ocazia unor evenimente organizate ad-hoc de mica, dar nu mai putin spirituala, ginta de fotografi amatori ai Ploiestiului, are un Oltcit de la firma si un Mertz masina personala si m-am simtit eclipsat din toate punctele de vedere vazandu-l la volanul Mertzului dictand sofisme din filmele cu de Niro si Pacino. Adica, cum pula mea? Cine e tipu asta? Mai tarziu spiritul sau de om cu Mertz care nu asculta manele s-a dovedit a fi revelator pentru mine: progresul sau in fotografie m-a dat pe spate, asta fiind o confirmare ca oamenii cu talent nu au nevoie de prea multa munca, ci doar de niste repere sumare.
Frate, sunt oameni care vad, si oameni care simt. Intre ei sunt fotografii buni. :)
Ca faza aia: "Dar ideea ce e? Spatiul dintre doua batai de inima"
Sa fi sanatos. Si la mai mare. Ca e loc.
Eu nu mai zic nimic, ca parca organizasem intalnirea aia. Mama voastra ca ati fugit care incotro si nu va mai vede omu pe toti la un loc.
Oana te iubim, ca ca tine nu gasim :)
PS Intalnirea aia mi-a schimbat viata...La propriu!
Trimiteți un comentariu